Competențele transferabile ne ajută să trecem de la ceea ce știm deja la ceea ce apare nou
Schimbarea nu anulează automat ceea ce știm deja
Schimbarea locului de muncă, introducerea unei tehnologii, apariția unei proceduri noi sau reorganizarea unei activități pot crea impresia că ceea ce o persoană știa să facă până atunci își pierde valoarea. Pentru adulții cu un nivel redus de educație formală, această impresie poate fi și mai puternică. Atunci când experiența profesională nu este susținută de diplome numeroase sau de calificări ușor de prezentat, schimbarea poate fi percepută nu doar ca apariția unei cerințe noi, ci ca riscul de a fi din nou considerat „nepregătit”.
În
realitate, transformarea muncii nu înseamnă că fiecare schimbare obligă
persoana să pornească de la zero. O parte dintre competențele dezvoltate într-o
activitate pot fi utilizate și în alte sarcini, în alte contexte sau chiar în
alte ocupații. Capacitatea de a organiza o succesiune de operațiuni, de a
respecta o instrucțiune, de a lucra împreună cu alte persoane, de a observa o
abatere, de a folosi responsabil materiale și instrumente, de a comunica o
problemă sau de a adapta modul de lucru atunci când situația o cere nu aparține
întotdeauna unei singure meserii.
Acestea sunt exemple de competențe transferabile: competențe care pot trece, cu adaptările necesare, dintr-un context în altul.
Uneori vedem postul, dar nu vedem competențele din spatele lui
Când
întrebăm un adult cu experiență profesională informală sau cu ocupații de
execuție ce știe să facă, răspunsul poate fi surprinzător de modest: „Am muncit
pe unde am găsit”, „Am ajutat”, „Am lucrat în construcții”, „Am fost la
confecții” sau „Am făcut de toate”. Aceste formulări spun puțin despre ceea ce
persoana a învățat efectiv să facă.
Dacă privim
activitatea mai atent, pot apărea competențe mult mai precise. Persoana a
trebuit poate să respecte o anumită ordine a operațiunilor, să recunoască
materiale, să pregătească un spațiu de lucru, să observe când ceva nu
corespunde, să coordoneze o sarcină cu un coleg, să respecte reguli de
siguranță, să își organizeze timpul, să primească instrucțiuni și să le
transforme în acțiuni concrete.
Faptul că aceste competențe nu au fost întotdeauna denumite sau certificate nu înseamnă că ele nu există. În același timp, recunoașterea lor nu trebuie transformată într-o idealizare a experienței informale. Unele competențe trebuie consolidate, altele actualizate, iar anumite sarcini solicită cunoștințe sau calificări specifice care nu pot fi înlocuite prin experiență generală. Miza este să nu confundăm lipsa unei competențe noi cu lipsa oricărei competențe relevante.
O competență transferabilă nu se mută automat dintr-o situație în alta
Transferul
nu înseamnă că cineva care se descurcă bine într-un context va ști imediat ce
să facă într-unul complet diferit. Persoana trebuie mai întâi să recunoască
elementele comune.
Un adult
obișnuit să respecte o succesiune de operațiuni într-o activitate practică are
deja o bază pentru înțelegerea unei proceduri noi, dar trebuie să identifice
etapele specifice noii sarcini. Cineva care a învățat să verifice vizual
calitatea unui rezultat poate utiliza aceeași disciplină a verificării într-un
alt proces, însă criteriile de calitate vor trebui învățate. O persoană care
colaborează bine cu colegii poate transfera această capacitate într-o echipă
nouă, dar va avea nevoie să înțeleagă rolurile și regulile acelui mediu.
Competența transferabilă oferă, așadar, un punct de sprijin, nu o scurtătură care elimină necesitatea învățării. Evaluarea punctului real de plecare permite o abordare mai corectă: ce poate face deja, ce poate transfera, ce trebuie actualizat și ce trebuie învățat de la început?
Experiența devine mai valoroasă atunci când persoana poate înțelege ce a
învățat din ea
Anii de
muncă produc experiență, dar experiența nu se transformă automat în capacitatea
de a explica propriile competențe. Aceasta este una dintre dificultățile pe
care le pot întâmpina persoanele cu nivel redus de educație atunci când caută
un loc de muncă sau când trebuie să se adapteze unei schimbări profesionale.
Ele pot avea resurse reale, dar puține instrumente pentru a le identifica și
formula.
Întrebări precum „Ce sarcini realizai fără supraveghere?”, „Cum îți dădeai seama că rezultatul era corect?”, „Ce făceai atunci când apărea o problemă?” sau „Ce explicai unui coleg nou?” pot transforma o experiență vag descrisă într-o hartă mult mai clară a competențelor existente. Această clarificare nu este utilă doar pentru un CV sau pentru un interviu. Îl ajută pe adult să înțeleagă că o schimbare profesională nu îl găsește fără resurse.
Competențele de bază fac posibil transferul altor competențe
Cu cât munca
utilizează mai mult informația scrisă, instrumentele digitale, procedurile
standardizate și comunicarea documentată, cu atât competențele de bază devin
mai importante pentru valorificarea experienței profesionale.
O persoană
poate înțelege foarte bine o activitate practică, dar poate întâmpina
dificultăți atunci când instrucțiunea pe care o primea anterior verbal apare
într-un document. Poate cunoaște procesul de lucru, dar noul sistem poate
solicita introducerea unor informații într-o aplicație. Poate identifica
imediat o problemă tehnică, dar poate avea nevoie să o descrie într-un formular
sau într-un mesaj.
În asemenea situații, problema nu este dispariția competenței profesionale. S-a schimbat modul în care acea competență trebuie utilizată, comunicată sau documentată. Citirea funcțională, calculul, competențele digitale, comunicarea și capacitatea de a învăța devin infrastructura prin care experiența existentă poate continua să fie folosită într-un mediu profesional care se transformă.
Egalitatea de șanse înseamnă și posibilitatea de a transforma experiența în
resursă
Într-o piață
a muncii în schimbare, două persoane pot fi confruntate cu aceeași cerință nouă
fără să dispună de aceleași resurse pentru a răspunde. Una poate avea acces
permanent la tehnologie, experiență recentă de formare și capacitatea de a
căuta singură explicații. Cealaltă poate avea experiență profesională
consistentă, dar un nivel redus de alfabetizare digitală și puțină
familiaritate cu învățarea formală.
A le spune ambelor simplu „trebuie să vă adaptați” nu creează automat egalitate de șanse. Accesul echitabil la schimbare presupune și posibilitatea de a identifica ceea ce persoana știe deja, de a construi pornind de acolo și de a oferi oportunități reale pentru dezvoltarea competențelor care lipsesc.
În Școala de Meseriași, punctul de plecare nu este doar ceea ce lipsește
Logica
intervenției proiectului Școala de Meseriași pornește de la evaluarea nevoilor
și de la construirea unor trasee de dezvoltare adaptate nivelului
participanților. Această abordare evită două extreme: presupunerea că
experiența de viață și de muncă poate înlocui orice formare și presupunerea că
lipsa educației formale înseamnă absența resurselor relevante.
Adultul
poate avea competențe informale pe care să le valorifice. Poate avea nevoie de
consolidarea competențelor de bază pentru a le utiliza într-un context nou.
Poate dezvolta competențe-cheie care îl ajută să comunice, să se organizeze și
să învețe. Pentru o parte dintre participanți, traseul poate continua cu
dezvoltarea unor competențe specifice relevante pentru activitatea
profesională.
Într-o lume profesională în schimbare, întrebarea nu este doar „Ce meserie știi?”, ci și „Ce ai învățat din ceea ce ai făcut până acum și ce parte din această experiență te poate ajuta să înveți ceea ce urmează?”
O oportunitate poate începe cu o informație transmisă la momentul potrivit
Dacă ai
între 18 și 64 de ani și ai maximum 8 clase finalizate sau ai început, dar nu
ai finalizat liceul ori școala profesională, poți afla cum te pot ajuta
activitățile proiectului Școala de Meseriași să identifici ceea ce știi deja și
să dezvolți competențe utile pentru viață și muncă.
Experiența
pe care o ai contează. Iar lucrurile pe care încă nu le știi pot fi învățate.
Dacă această descriere nu ți se potrivește, dar cunoști o persoană pentru care proiectul poate reprezenta o oportunitate reală, transmite-i informația. Uneori accesul la o nouă etapă profesională începe cu cineva care ajută persoana să vadă că nu pornește de la zero.
O oportunitate poate începe cu o informație transmisă la momentul potrivit.
Dacă ai între 18 și 64 de ani și ai maximum 8 clase finalizate sau ai început, dar nu ai finalizat liceul ori școala profesională, află cum poți beneficia de activitățile proiectului Școala de Meseriași.
Iar dacă această descriere nu ți se potrivește, dar cunoști pe cineva pentru care proiectul poate reprezenta o șansă reală de a învăța, de a-și dezvolta competențele și de a-și îmbunătăți perspectivele profesionale, transmite-i informația și încurajează-l să facă primul pas.
Vrei să afli dacă poți participa?
📩 Scrie
echipei Școala de Meseriași la scoalademeseriasi.adds@gmail.com
📝 sau completează formularul de înscriere
Investim în oameni. Construim
viitorul, ÎMPREUNĂ