Cum se întâlnesc experiența acumulată și competențele noi într-o lume profesională care se transformă
Schimbarea nu apare doar atunci când
dispare o ocupație
Schimbarea
la locul de muncă nu apare întotdeauna sub forma spectaculoasă a dispariției
unei ocupații și apariției alteia. De cele mai multe ori, se instalează în
lucruri aparent mai mici: un document care înainte era completat pe hârtie
trebuie transmis electronic, o informație comunicată verbal trebuie introdusă
într-o aplicație, o evidență manuală este înlocuită de un sistem digital, apare
un instrument nou, se schimbă un material sau o cerință de calitate.
Pentru
cineva obișnuit cu formarea continuă, asemenea modificări pot părea firești.
Pentru un adult care a învățat predominant prin muncă, care a făcut puțină
școală sau care nu a mai participat de mult timp la un proces organizat de
învățare, aceeași schimbare poate fi percepută mult mai radical: „Tot ce știam
eu nu mai este bun.”
De cele mai multe ori, realitatea este mai nuanțată. Schimbarea poate modifica instrumentele, procedurile și cerințele fără să anuleze experiența acumulată. Provocarea este să înțelegem ce rămâne valoros din ceea ce persoana știe și ce trebuie adăugat, actualizat sau învățat diferit.
Experiența nu dispare când apare un
instrument nou
Să ne
imaginăm un angajat care cunoaște foarte bine succesiunea unei activități. Știe
ce trebuie pregătit, în ce ordine se lucrează, cum arată un rezultat bun și ce
probleme apar frecvent. Organizația introduce un sistem digital prin care
anumite etape trebuie confirmate sau raportate.
Competența
profesională acumulată nu dispare în acel moment. Persoana continuă să
înțeleagă procesul, materialele, ritmul și criteriile practice ale muncii sale.
A apărut însă o nouă componentă a competenței: utilizarea instrumentului prin
care activitatea este acum organizată sau documentată.
Dacă angajatul întâmpină dificultăți în utilizarea aplicației, concluzia „nu se mai adaptează” poate fi prematură. Este nevoie de alfabetizare digitală suplimentară? Interfața este greu de înțeles? Instrucțiunea a fost transmisă într-un limbaj prea tehnic? Persoana are nevoie să exerseze într-un context fără presiunea ritmului de lucru? O schimbare tehnologică poate scoate la suprafață o nevoie de învățare; nu dovedește automat că experiența profesională acumulată și-a pierdut valoarea.
„Așa am făcut întotdeauna” poate fi o
resursă sau poate deveni o limită
Respectarea
experienței nu presupune transformarea trecutului într-un standard care nu mai
poate fi pus în discuție. Unele practici vechi continuă să fie eficiente.
Altele trebuie modificate deoarece apar informații noi, standarde de siguranță
mai bune, materiale diferite, cerințe de calitate mai ridicate sau tehnologii
care permit o activitate mai eficientă.
Adaptabilitatea presupune două capacități păstrate împreună: recunoașterea valorii experienței și disponibilitatea de a verifica dacă ceea ce a funcționat ieri rămâne cea mai bună soluție astăzi. Experiența devine o resursă pentru adaptare atunci când adultul poate spune nu doar „știu cum se face”, ci și „înțeleg de ce făceam astfel și pot învăța de ce, în această situație, trebuie să procedez diferit”.
Schimbarea devine mai greu de acceptat
atunci când este trăită ca o judecată asupra persoanei
Când unei
persoane cu experiență i se spune brusc că trebuie să lucreze altfel, reacția
de rezervă nu trebuie interpretată automat drept lipsă de motivație. Poate
exista teama că experiența acumulată nu mai este apreciată, nesiguranța de a
deveni începător într-o activitate pe care până atunci o stăpânea sau rușinea
de a cere explicații unui coleg mai tânăr.
Un mediu profesional care susține adaptarea nu spune „Tot ce știai nu mai contează”, dar nici „Continuă exact cum ai făcut până acum”. Mesajul matur este: „Experiența ta rămâne importantă. Există însă lucruri noi pe care trebuie să le integrăm în modul de lucru.”
Digitalizarea poate crea oportunități,
dar poate crea și bariere noi
Transformarea
digitală poate simplifica activități, poate îmbunătăți accesul la informație și
poate reduce anumite sarcini repetitive. Dar beneficiile ei nu sunt distribuite
automat în mod egal.
Atunci când
un proces devine digital, presupunem adesea că utilizatorul știe deja să
navigheze într-un meniu, să introducă date, să gestioneze un cont, să
interpreteze un mesaj de eroare sau să recunoască un simbol. Pentru cineva care
nu a beneficiat anterior de alfabetizare digitală structurată, aceste
operațiuni pot reprezenta competențe noi.
Dacă introducem tehnologia fără să oferim posibilitatea de a învăța utilizarea ei, riscăm ca o soluție creată pentru eficiență să devină o nouă barieră. Din perspectiva egalității de șanse, întrebarea este dacă oamenii afectați de schimbare au acces real la oportunitatea de a dezvolta competențele necesare pentru a lucra în noul context.
Adaptarea nu înseamnă să îl faci pe om
singur responsabil pentru toate schimbările din jurul lui
Formularea
„angajații trebuie să fie adaptabili” este corectă doar până la un punct.
Persoana are responsabilitatea de a învăța, de a exersa și de a accepta că
anumite practici trebuie actualizate. Dar organizația are, la rândul ei,
responsabilitatea de a face schimbarea inteligibilă.
Ce se modifică? De ce? Ce rămâne neschimbat? Ce competențe noi sunt necesare? Ce perioadă de învățare există? Unde poate angajatul cere sprijin? Când aceste informații lipsesc, rezistența la schimbare poate fi produsă chiar de modul în care schimbarea este implementată.
Învățarea prin experiență continuă și
după ce ai devenit experimentat
Atunci când
apar instrumente, materiale sau proceduri noi, chiar și angajatul experimentat
revine temporar într-o poziție de învățare. Diferența este că nu revine fără
resurse. Are deja repere profesionale care îl ajută să compare, să pună
întrebări, să identifice diferențe și să înțeleagă mai repede sensul noii
practici.
A învăța în continuare nu contrazice experiența. Poate fi chiar una dintre formele prin care experiența rămâne relevantă.
În Școala de Meseriași, dezvoltarea
competențelor înseamnă și pregătirea pentru schimbare
Pentru
adulții cu nivel redus de educație, dezvoltarea competențelor de bază,
digitale, personale, sociale și profesionale are o miză care depășește
executarea unei sarcini concrete. Citirea mai funcțională ajută persoana să
înțeleagă instrucțiuni noi. Competențele digitale permit accesul la instrumente
care devin parte din tot mai multe activități. Comunicarea îi permite să ceară
clarificări și să transmită o problemă. Capacitatea de a învăța îi oferă
instrumente pentru situațiile pe care niciun curs nu le poate anticipa în
totalitate.
Formarea nu urmărește numai adaptarea participantului la cerințele de astăzi. Poate contribui și la construirea capacității sale de a răspunde cerințelor de mâine. Nu tot ceea ce știi va trebui abandonat. Nu tot ceea ce știi va fi suficient pentru totdeauna. Între aceste două adevăruri se află adaptabilitatea.
O oportunitate poate începe cu o informație transmisă la momentul potrivit.
Dacă ai între 18 și 64 de ani și ai maximum 8 clase finalizate sau ai început, dar nu ai finalizat liceul ori școala profesională, află cum poți beneficia de activitățile proiectului Școala de Meseriași.
Iar dacă această descriere nu ți se potrivește, dar cunoști pe cineva pentru care proiectul poate reprezenta o șansă reală de a învăța, de a-și dezvolta competențele și de a-și îmbunătăți perspectivele profesionale, transmite-i informația și încurajează-l să facă primul pas.
Vrei să afli dacă poți participa?
📩 Scrie
echipei Școala de Meseriași la scoalademeseriasi.adds@gmail.com
📝 sau completează formularul de înscriere
Investim în oameni. Construim
viitorul, ÎMPREUNĂ