Cum construim capacitatea de a rămâne relevant profesional într-o lume în care cerințele continuă să se schimbe
Competența profesională nu este un
rezultat obținut o dată pentru totdeauna
Mult timp,
traseul profesional a fost imaginat într-o succesiune relativ simplă: înveți,
dobândești o meserie, apoi folosești ceea ce ai învățat pe parcursul vieții
profesionale. Realitatea actuală este mai puțin liniară.
Chiar și
atunci când ocupația își păstrează numele, conținutul muncii se poate modifica.
Apar instrumente și tehnologii noi. Procedurile sunt actualizate. Cerințele de
siguranță, calitate și documentare se schimbă. Unele activități devin
automatizate, în timp ce altele presupun mai multă autonomie, comunicare sau
utilizare a informației.
În acest context, a fi competent înseamnă și a putea menține, actualiza și extinde ceea ce știi pe măsură ce contextul se modifică.
Învățarea pe tot parcursul vieții nu
înseamnă să fii permanent la curs
Expresia
„învățare pe tot parcursul vieții” poate suna abstract sau poate crea impresia
unei succesiuni nesfârșite de programe de formare. În realitate, adulții învață
în multe contexte: atunci când un coleg le arată o metodă mai bună, când
trebuie să utilizeze un instrument nou, când o greșeală îi obligă să înțeleagă
de ce rezultatul nu a fost cel așteptat, când caută o informație, când primesc
feedback sau când preiau o responsabilitate nouă.
Cursurile au un rol important deoarece pot organiza învățarea, pot oferi explicații, practică și evaluare și pot permite dezvoltarea sistematică a unor competențe. Dar capacitatea de a continua să înveți trebuie să poată funcționa și între aceste momente. Un adult care a învățat cum să învețe este mai bine pregătit pentru schimbare decât unul care a memorat doar soluțiile necesare unei singure situații.
Prima competență a dezvoltării continue
este să observi că ai nevoie de ceva nou
Nu
întotdeauna lipsa unei competențe este evidentă. Uneori persoana continuă să
își facă activitatea, dar cu mai mult efort. Cere frecvent ajutor pentru o
sarcină care a devenit digitală. Evită anumite responsabilități. Depinde de un
coleg pentru completarea documentelor. Nu înțelege toate informațiile dintr-o
procedură nouă.
Primul pas este identificarea nevoii: ce s-a schimbat în activitate, ce pot face în continuare fără dificultate, unde am început să depind de altcineva, ce sarcini evit, ce informație îmi lipsește și ce aș putea face mai bine dacă aș avea o competență suplimentară? Capacitatea de a formula asemenea întrebări transformă dezvoltarea profesională dintr-o reacție impusă din exterior într-un proces pe care persoana începe să îl poată gestiona.
Nu toate nevoile de dezvoltare cer
aceeași soluție
Dacă
problema este punctuală, poate fi suficientă o explicație. Dacă trebuie
învățată o nouă procedură, poate fi necesară o demonstrație urmată de practică.
Dacă persoana are dificultăți recurente în utilizarea instrumentelor digitale,
poate fi nevoie de o intervenție mai structurată. Dacă schimbarea presupune
competențe profesionale noi sau o calificare, traseul va fi diferit.
A învăța continuu presupune și capacitatea de a alege o resursă potrivită problemei. Adultul nu trebuie să aștepte ca fiecare nevoie să fie identificată și rezolvată exclusiv de altcineva, dar nici să presupună că trebuie să se descurce singur cu orice.
Cei care au cea mai mare nevoie de
formare pot participa mai greu la ea
Aici apare o
problemă importantă de egalitate de șanse. Persoanele cu educație mai redusă
pot avea o nevoie mare de actualizare a competențelor tocmai pentru că
schimbările tehnologice și organizaționale afectează și activitățile de
execuție. În același timp, accesul lor la învățare poate fi mai dificil.
Programul de lucru, responsabilitățile familiale, costurile indirecte, distanța, experiențele educaționale anterioare, nivelul competențelor digitale sau convingerea că „un curs nu este pentru oameni ca mine” pot reduce participarea. De aceea, într-o economie care solicită adaptabilitate, nu este suficient să repetăm că fiecare persoană trebuie să învețe pe tot parcursul vieții. Trebuie să ne întrebăm și cine are acces efectiv la această posibilitate.
Angajatorii nu trebuie doar să ceară
adaptabilitate. O pot construi.
O
organizație are nevoie de angajați care pot răspunde schimbării. Dar această
capacitate nu trebuie tratată exclusiv ca o caracteristică pe care persoana fie
o are, fie nu o are. Ea poate fi dezvoltată.
Un angajator
poate face vizibile schimbările care urmează și competențele pe care acestea le
vor solicita. Poate identifica nevoile de dezvoltare înainte ca ele să devină
probleme de performanță. Poate oferi timp pentru învățare, oportunități de
practică, feedback și sprijin între colegi.
Există o diferență importantă între o organizație care spune „De luna viitoare lucrăm altfel. Trebuie să vă adaptați” și una care spune „De luna viitoare se schimbă acest proces. Acestea sunt competențele de care vom avea nevoie. Să vedem ce știm deja și unde este necesară pregătire suplimentară.” A doua abordare nu reduce responsabilitatea angajatului. Creează condițiile în care responsabilitatea poate fi exercitată realist.
Învățarea continuă protejează și
autonomia persoanei
Atunci când
un adult depinde permanent de altcineva pentru o sarcină nouă, posibilitățile
sale profesionale se restrâng. Când poate învăța sarcina, poate deveni din nou
autonom.
Dezvoltarea competențelor nu trebuie privită doar prin prisma productivității sau a nevoilor angajatorului. Ea poate însemna și mai multă capacitate de decizie pentru persoană: să poată înțelege o informație fără intermediere permanentă, să utilizeze singură un serviciu digital, să știe ce document semnează, să își poată prezenta experiența sau să aibă mai multe variante atunci când locul de muncă se schimbă.
Nu trebuie să anticipăm exact viitorul
pentru a ne pregăti pentru el
Discuțiile
despre viitorul muncii sunt adesea dominate de predicții. Pentru adultul care
încearcă să își construiască un traseu profesional, nu este necesar să cunoască
exact forma viitorului pentru a se pregăti.
Poate dezvolta resurse care rămân utile în mai multe scenarii: capacitatea de a utiliza informația, competențe digitale de bază, comunicare, organizare, rezolvarea problemelor, responsabilitate, adaptabilitate și, mai ales, capacitatea de a învăța ceva nou atunci când apare nevoia. Aceste competențe nu înlocuiesc specializarea profesională. O fac mai rezistentă la schimbare.
Schimbarea profesională este și
digitală, și demografică, și ecologică
Transformarea
muncii nu are o singură cauză. Digitalizarea schimbă instrumentele și fluxurile
de lucru. Schimbările demografice modifică structura forței de muncă și fac tot
mai importantă menținerea capacității de învățare la vârste diferite. Cerințele
de mediu modifică modul în care sunt utilizate energia, materialele și
resursele și aduc în activitatea profesională comportamente și competențe noi.
Adaptabilitatea nu trebuie redusă la „a învăța să folosești calculatorul”. Poate însemna să înțelegi o procedură nouă, să reduci risipa, să lucrezi cu un material diferit, să respecți o cerință nouă de mediu, să utilizezi un instrument digital sau să înveți o operațiune care nu exista în forma actuală atunci când ai început să lucrezi. În această perspectivă, învățarea continuă este legătura dintre competențele de astăzi și cerințele care se vor modifica mâine.
În Școala de Meseriași, obiectivul nu
este doar participarea la un curs
Traseul
proiectului urmărește dezvoltarea competențelor de bază și a competențelor
relevante pentru viața personală și profesională, pornind de la nevoile
identificate ale participanților. Valoarea unei asemenea intervenții devine mai
mare atunci când experiența de învățare modifică și relația adultului cu
învățarea însăși.
Persoana
care la început spune „eu nu mai pot să învăț” poate ajunge să observe că poate
dobândi o competență nouă. Persoana care avea nevoie de sprijin permanent poate
ajunge să realizeze anumite sarcini autonom. Cineva care nu putea formula ce
știe să facă poate începe să își recunoască propriile competențe.
Aceasta este
una dintre mizele învățării pe tot parcursul vieții: nu să trăim permanent cu
sentimentul că nu știm suficient, ci să dezvoltăm capacitatea de a nu rămâne
blocați atunci când ceea ce știm nu mai este suficient pentru situația
următoare.
O oportunitate poate începe cu o informație transmisă la momentul potrivit.
Dacă ai între 18 și 64 de ani și ai maximum 8 clase finalizate sau ai început, dar nu ai finalizat liceul ori școala profesională, află cum poți beneficia de activitățile proiectului Școala de Meseriași.
Iar dacă această descriere nu ți se potrivește, dar cunoști pe cineva pentru care proiectul poate reprezenta o șansă reală de a învăța, de a-și dezvolta competențele și de a-și îmbunătăți perspectivele profesionale, transmite-i informația și încurajează-l să facă primul pas.
Vrei să afli dacă poți participa?
📩 Scrie
echipei Școala de Meseriași la scoalademeseriasi.adds@gmail.com
📝 sau completează formularul de înscriere
Investim în oameni. Construim
viitorul, ÎMPREUNĂ