De la accesul formal la participarea reală
Un program de formare poate fi gratuit, poate avea locuri disponibile și poate fi organizat într-o comunitate în care există persoane eligibile. Din punct de vedere formal, oportunitatea există. Și totuși, oamenii pentru care a fost creat programul pot să nu ajungă la el.
Între existența unei oportunități și posibilitatea reală de a beneficia de ea există uneori o distanță considerabilă.
Pentru un adult care lucrează pe un post de execuție, cursul poate coincide cu programul de muncă. Pentru un părinte singur, participarea poate depinde de posibilitatea de a găsi o soluție pentru îngrijirea copilului. Pentru cine locuiește într-o localitate cu transport limitat, distanța de câțiva kilometri poate deveni o barieră. Pentru o persoană care citește cu dificultate, chiar anunțul de înscriere sau formularul care trebuie completat poate reprezenta primul obstacol. Iar pentru cine a făcut puțină școală și nu a mai participat de ani de zile la o activitate educațională, întrebarea poate apărea înaintea tuturor celorlalte: „Oare cursul acesta este și pentru mine?”
De aceea, atunci când discutăm despre egalitatea de șanse în educația adulților, simpla existență a unui program nu este suficientă. Trebuie să ne întrebăm și cât de utilizabilă este oportunitatea pentru oamenii cărora spunem că ne adresăm.
Accesul formal și accesul real nu sunt același lucru
Accesul formal poate fi descris relativ simplu: există un program, sunt stabilite condițiile de participare, persoanele eligibile se pot înscrie.
Accesul real începe însă cu o altă întrebare: ce trebuie să poată face persoana pentru a ajunge efectiv de la informație la participare?
Trebuie, mai întâi, să afle că oportunitatea există. Apoi să înțeleagă dacă i se adresează. Să știe cui să se adreseze. Să poată transmite informațiile necesare. Să înțeleagă ce urmează după înscriere. Să poată ajunge la activități și să își organizeze celelalte responsabilități astfel încât participarea să fie posibilă.
Pentru un adult obișnuit să caute informații online, să completeze formulare și să comunice prin e-mail, acești pași pot părea nesemnificativi.
Pentru un adult cu nivel redus de educație și fără experiență digitală structurată, fiecare poate deveni un punct în care traseul se întrerupe.
Aici apare una dintre lecțiile importante ale accesibilității: o procedură simplă pentru organizație nu este automat simplă și pentru beneficiar.
Unele bariere apar înainte ca formarea să înceapă
Când o persoană nu se înscrie la un program, explicația cea mai rapidă este uneori „nu este interesată”.
Dar ce știm, de fapt?
Știm dacă persoana a primit informația? A înțeles-o? A recunoscut că programul i se adresează? Știe că poate cere explicații? Poate completa formularul? Are acces la telefon sau internet? Poate ajunge la locul în care se desfășoară activitatea? Programul este compatibil cu munca și responsabilitățile sale?
Mai există și bariere mai puțin vizibile.
Un adult care a părăsit școala devreme poate asocia ideea de curs cu o experiență în care s-a simțit nepregătit. O persoană care citește greu poate evita să întrebe ce trebuie să completeze, pentru a nu expune această dificultate. Cine lucrează de mulți ani pe un post necalificat poate presupune că programele de formare sunt destinate „celor care au școală”.
În asemenea situații, accesibilitatea începe chiar din modul în care este formulată invitația.
Nu doar „avem un curs”, ci și: „cursul poate fi pentru tine; îți explicăm ce presupune; te ajutăm să înțelegi pașii; întreabă-ne dacă nu ești sigur.”
Primul contact poate decide dacă traseul continuă
Pentru o persoană obișnuită cu instituțiile, un apel telefonic, o vizită la un sediu sau completarea unei cereri reprezintă gesturi administrative obișnuite.
Pentru altcineva, ele pot presupune o expunere considerabilă.
„Dacă mă întreabă ceva și nu știu?”
„Dacă trebuie să completez ceva?”
„Dacă nu sunt suficient de pregătit?”
„Dacă nu mă primesc pentru că am prea puțină școală?”
Din această perspectivă, persoana care răspunde la telefon, angajatul unei primării care oferă informația, asistentul social, reprezentantul unui ONG sau colegul care recomandă programul nu sunt doar intermediari administrativi. Pot deveni punctul în care o oportunitate devine accesibilă sau, dimpotrivă, pare și mai îndepărtată.
Un răspuns clar, lipsit de judecată și orientat spre soluție poate conta foarte mult: „Hai să vedem dacă te încadrezi.” „Îți explic ce trebuie făcut.” „Dacă nu înțelegi ceva, poți întreba.”
Accesibilitatea are, așadar, și o dimensiune relațională.
Comunitatea poate scurta distanța dintre oportunitate și om
Pentru adulții care caută activ cursuri, un anunț public poate fi suficient. Dar persoanele aflate la cea mai mare distanță de educație sunt adesea tocmai cele care nu caută singure oportunități de formare.
Aici rolul comunității devine esențial.
Primăriile și serviciile sociale pot recunoaște în comunitate persoane pentru care un program ar putea fi relevant. Angajatorii pot informa salariații care ocupă posturi de execuție și care ar beneficia de dezvoltarea competențelor. ONG-urile pot ajunge la oameni care au încredere mai degrabă într-un actor comunitar cunoscut decât într-o instituție necunoscută. AJOFM-ul și furnizorii de servicii de ocupare pot orienta persoanele către oportunități complementare. Familia, vecinii și colegii pot face un lucru aparent foarte simplu: pot transmite informația.
În cazul persoanelor cu nivel redus de educație, recomandarea personală poate avea o valoare pe care simpla publicare a unui anunț nu o poate înlocui. Nu este suficient ca informația să existe undeva. Trebuie să ajungă la persoana potrivită într-o formă pe care aceasta o poate înțelege și utiliza.
Accesibilitatea nu înseamnă eliminarea responsabilității participantului
A face un program accesibil nu înseamnă că participantul nu mai are responsabilități.
Formarea presupune prezență, implicare, exercițiu, respectarea regulilor și efort personal. Egalitatea de șanse nu înseamnă eliminarea acestor cerințe. Înseamnă să verificăm dacă, înainte ca persoana să poată răspunde acestor cerințe, nu am construit noi înșine obstacole care nu sunt necesare procesului de învățare.
Este o diferență importantă între a susține participarea și a reduce așteptările.
Un adult poate fi ajutat să înțeleagă cum se înscrie și, apoi, poate fi responsabil pentru participarea sa. Poate primi informația într-un limbaj accesibil și, apoi, poate avea aceleași obiective de învățare. Poate avea nevoie de sprijin pentru primul pas fără ca acest lucru să îi reducă autonomia.
Dimpotrivă, uneori tocmai acel prim sprijin creează condițiile pentru mai multă autonomie ulterior.
Oportunitatea există cu adevărat atunci când poate fi folosită
Proiectul Școala de Meseriași construiește un parcurs care nu începe direct cu o meserie. Identificarea și recrutarea sunt urmate de evaluare inițială și consiliere, iar traseul poate continua, în funcție de nevoile persoanei, prin alfabetizare, dezvoltarea competențelor fundamentale și digitale, competențe-cheie și instruire specifică în domeniile vizate de proiect.
Această succesiune este importantă deoarece adulții nu pornesc din același punct.
Pentru unul, primul pas poate fi dezvoltarea citirii funcționale. Pentru altul, utilizarea tehnologiei. Pentru altcineva, dezvoltarea unor competențe necesare muncii sau instruirea practică.
Dar înaintea tuturor acestor etape există una și mai simplă: persoana trebuie să afle că oportunitatea există și să creadă că poate face primul pas către ea.
De aceea, accesibilitatea nu este o caracteristică suplimentară a unui program educațional. Este una dintre condițiile prin care oportunitatea poate produce efecte.
Un curs gratuit la care oamenii pentru care a fost creat nu reușesc să ajungă rămâne doar o oportunitate formală.
Accesul real începe atunci când construim și drumul dintre om și oportunitate.
O oportunitate poate începe cu o informație transmisă la momentul potrivit.
Dacă ai între 18 și 64 de ani și ai maximum 8 clase finalizate sau ai început, dar nu ai finalizat liceul ori școala profesională, află cum poți beneficia de activitățile proiectului Școala de Meseriași.
Iar dacă această descriere nu ți se potrivește, dar cunoști pe cineva pentru care proiectul poate reprezenta o șansă reală de a învăța, de a-și dezvolta competențele și de a-și îmbunătăți perspectivele profesionale, transmite-i informația și încurajează-l să facă primul pas.
Vrei să afli dacă poți participa?
📩 Scrie
echipei Școala de Meseriași la scoalademeseriasi.adds@gmail.com
📝 sau completează formularul de înscriere
Investim în oameni. Construim viitorul, ÎMPREUNĂ